DARWIN vs. BISERICA. Stiinta vs. Religie. Pe ce baricada stam? Lovim in lacomia unor preoti, in institutia care eludeaza penibilul sau groaznicul unor intamplari menite sa-i stirbeasca autoritatea, dar ce punem in loc? Sau e mai bine sa fie asa... un camp deschis catre zari definitiv plate? Daca demaram o analiza de tip cartezian asupra posibilitatilor noastre de intelegere, daca tinem cont si de David Hume, ajungem inevitabil la aceleasi concluzii? Nu. Fiecare cu adevarul sau. Adevarul meu zice: "gandirea nu se poate gandi pe sine". Temporalitatea ne defazeaza de la procesele interne, biologice si mentale. Nu exista un control real, un mecanism de autoreglare disecat si machetat in laborator pentru ceea ce devenim. Ramanem intarziati cu miloane de ani fatza de steaua care-a rasarit pe monitorul radiotelescopului si ramanem intarziati cu zecimi de secunda cu fluxul nervos din propriul creier. Putem pune la indoiala astfel credinta in constiinta, constient, activitate cerebrala superioara autonoma. Ce fel de autonomie are mintea umana daca este intr-un perpetua cadere pe spate in viitor?! Libertatea umana ar fi deci exclusa din teoriile materialiste.